“ASPITTANNU U CAPUDANNU” LA LIRICA DELLA POETESSA LICATESE ROSARIA INES RICCOBENE
“ASPITTANNU U CAPUDANNU” è la lirica della poetessa licatese Rosaria Ines Riccobene
Tratta dal suo libro “ Luci ombre voci e silenzi”
ASPITTANNU U CAPUDANNU
Aspittannu u Capudannu passa tuttu l’annu.
Minuti supra minuti uri appressu a uri
jorna doppu jorna e botti di simanati sani
comu diciano i nostri paisani – parlannu sicilianu –
che è u nostru dualettu isulanu.
Misi doppu misi,dudici ppessiri cchiù pricisi
passa n’autru annu e ni trasa unu picciliddru
ca sempri si spera sia megliu di chiddru.
Quanti sonna ad occhi aperti e ad occhi chiusi.
Quanti prumisi e quanti prieri si fannu,
puru giaculatori e quanti scungiuri ci sunnu.
E nill’aria casteddi si costruisciunu
mentri i pinzera crisciunu.
Stasciuni doppu stasciuni: caudu, friddu,
simini sciura,frutti, travagliu e sudura.
Furmini du celu caduti ca mancu t’aspetti
E vudeddri sturciuti e un sa cchi fari
unni ta riparari e ti metti ad aspittari
tempi cchiu megliu c’hanno a viniri.
Speri ca i guai hannu a passari, ca quetu a stari
e ca u suli ppi tutti ava a spuntari.
Ma a vita accussì è cuminata:gioi guai spiranzi
attesi dilusioni, festi e festini e puru morti e funirali.
Signuri miei ci sunni chiddri ca ci hannu a campari
e tutti sti cosi intra a na grossa pignata hannu a stari
e accussì sunnu, accussì hannu a giri
u munnu ava a firriari, ppi tutti ava a girare.
Ogni annu è a solita minestra
anchi se all’urtimu dill’annu
si iettinu cosi vecchi da finestra
-si tenunu luntanu guai e malanni si dica-
ma poi tutti i cosi l’ominu unni ficia.
E ora aspittannu u novu annu un brindisi
ccu tutti vogliu fari spirannu – comu sempri –
ca u 2013 sulu cosi boni ava a purtari.